După ploaie
Teatru
2017
Spectacolul a avut premiera pe 18 februarie 2017 la Teatrul Apollo 111.
Sinopsis:
De doi ani nu a mai plouat. Oamenii par să se fi obișnuit cu asta. Aproape zilnic elicoptere se lovesc de zgârie-nori. Oamenii par să se fi obișnuit și cu asta. Angajaților unei mari corporații li se interzice fumatul atât la serviciu, cât și în viața particulară. Cu asta nu s-au obișnuit. Ei se furișează pe ascuns sus, pe terasa clădirii de 49 de etaje, pentru a fuma în secret. Secretare, IT-iști, curieri sau șefi, cu toții încalcă individual sau în grup această interdicție.
Întâlnirea la o țigară – prilej pentru a descoperi conflictele subterane din marea corporație – devine și catalizatorul unor relații mai profunde ce se leagă între cei veniți la fumat. Ura acumulată în oameni pare să fie sursa uscăciunii care a lovit lumea. Șansele de îndreptare sunt de unu la un milion, dar ele încă există.
Fragmente de cronici
„Interesantă e reflectarea ușor grotescă a unei lumi în care trăim sau spre care ne îndreptăm. Iar gustul de fier, beton și dezumanizare pe care-l iei cu tine la final e meritul cel mai mare al montării lui Alexandru Maftei.”
Monica Andronescu, ” Țigări interzise sau cum să respiri pe acoperișul unuei corporații”, Yorik, revista de teatru on-line, http://yorick.ro/tigari-interzise-sau-cum-sa-respiri-pe-acoperisul-unei-corporatii/
„De parcă am zapa printre canale, dăm la câteva scene distanță de bătăi, sex, paranormal, meditație, romantism, real, vis, copii, moarte, prietenie, țipete, happy-end-uri și plânsete. Ce ne salvează în acest tămbălău, este faptul că peste toate stă un umor foarte bine construit. Datorită lui, ceea ce începe ca un clișeu este deturnat, ceea ce frizează penibilul este transformat, ce atinge tragicul este potolit.”
Silvia Grădinaru / „Totul se întâmplă la țigară” Revista Arte și Meserii (revistaartesimeserii.ro)
„Alexandru Maftei decupează secvențele piesei și limpezește trecerile altfel destul de bruște de la o stare la alta pentru personaje. Așa că sentimentul că până și dramele capătă sensul cel mai fericit, pe care nu prea îți vine să îl crezi în viață, invocă subtil în spectacolul lui Maftei cea mai directă formă de magie a teatrului.”
Cosmin Țupa, „Corporatiști cu față umană”, Cotidianul, http://www.cotidianul.ro/corporatisti-cu-fata-umana-296737/
